Inceputul -partea intai-

Pentru ca intotdeauna trebuie sa existe unul, avem si pentru japonia asa ceva. Cum altfel, decat unul romantat, cu zei, zeite si divinitati in fata carora trebuie sa te prosternezi, demne de apreciere si adulatie. Legenda locala spune ca zeii au infipt sabia in ocean si din picaturile ce s-au scurs de pe aceasta s-au format patru mari insule (doar pentru placerea enumerarii: Honshu - cea mai mare -, Kyushu, Hokkaido si Shikoku) si inca cateva mii mai mici care, laolalta, formeaza Tara Soarelui Rasare(sa ii zic prescurtat TSR).

ca o mica digresiune - legenda cu zeii a ramas mult timp vie in constiinta bastinasilor si, nu ma indoiesc ca inca mai este pentru unii un mod de viata si in zilele noastre. Inca de la primele marturii ale istoriei japoniei, locuitorii isi numesc patria ca Tara Zeilor. Un exemplu care le-a intarit aceasta convingere a fost o debarcare nereusita a mongolilor. Acestia din urma, popor razboinic dupa cum ii stim, aveau un pitic pe creier : sa cucereasca Japonia. (treaba asta se intampla pe la inceputul evului mediu). Au tot incercat, ba cu o nava, ba cu doua, ba cu 10, dar nu le-a reusit. Pana la urma, Han-ul lor ce-a zis?: "pai mai baieti, noi ce facem aici? cucerim sau nu cucerim? " Asa ca aduna o flota uriasa, face boarding la soldati cata frunza si iarba, si se indreapta catre TSR. toate bune si frumoase pana la un moment cand vremea se strica si incepe vijelia pe mare. Vant, ploaie, valuri mari si rezultatul este o flota intreaga scufundata. Asa ca japii au multumit divinitatii care i-a ajutat, fiind siguri ca vantul nu a fost ceva intamplator, ci schema zeilor de a-si apara tara. I-au dat si un nume ce are conotatii importante in cultura japoneza, dar care in civilizatia occidentala inseamna cu totul altceva : Kamikaze. Kami- suflet, duh, spirit si kaze-vant. Deci ceva de genul "vantul divin". Ideologia cum ca ei sunt protejati de zei a tinut pana pe la al doilea razboi mondial cand oamenii si-au dat seama ca zeii au dat gres si nu i-au putut proteja, fiind nevoiti sa se predea in fata americanilor (nu a aliatilor).

Revenind...Mai sunt cateva lucruri generale de spus despre Jp, daca mai intereseaza pe cineva si daca draga cetitorule nu te-ai plictisit. Mare parte din urmatoarele informatii sunt binecunoscute, altele stiute de multi sau de putini, iar cateva sunt imposibil de aflat daca nu le traiesti pe propria piele.

E multe de spus. S-o luam aleatoriu si incep cu grafia japoneza. Ea este alcatuita din trei sisteme de scriere: kanji, hiragana si katakana. Kanji sunt caracterele chinezesti (da, alea complicate pe care le mai citim pe produsele made in peoples republic of chine) si au fost importate acum un mileniu si ceva de la tara vecina care acum are vreo 2 miliarde de platitori de taxe. Sunt vreo 60.000 de kanji, din care 10.000 sunt folosite relativ des (restul 50k sunt specializate si folosite doar in anumite domenii). Nici astea 10.000 folosite des nu sunt invatate de toata lumea in scoala, ci numai aprox. 2000 (o mie noua sute treizeci si ceva) care se studiaza in anii de scoala si care reprezinta vocabularul minim al unui japonez. Restul de 8.000 se invata in restul vietii, de prin ziare, de la tv, prieteni etc etc. Hiragana au aparut pe la mijlocul mileniului trecut si sunt caractere fonetice (vocala sau consoala+vocala, niciodata consoana singura). Ex: Ka, Ko, Ku, No, Mo, Ro etc etc. Se folosesc pentru cuvinte care au kanji mai putin cunoscute, pentru particule gramaticale... Katakana este ultimul pe lista si cel mai recent aparut si se oloseste pentru redarea cuvintelor de origine straina. Are aceeasi compozitie ca si hiragana ( tot de genul ka ki ko ku ...) doar ca se scriu altfel. Se folosesc si caracterele latine dar muuuuuuuuuuuuuult mai rar decat mi-as dori eu. Singurele ocazii in care vezi grafie latina (numita Romaji) sunt marcile produselor (Cup noodle, Coca Cola, Toshiba) precum si prescurtarea de la Japan Railways- JR (care stie faza cu "ceferistii japonezi au intrat in greva" are o bere/suc de la mine) si NHK (TVR-ul lor). In rest, bye-bye litere romane.

o alta digresiune...la ei nu exista sunetele v si l. ele sunt inlocuite de b, respectiv r. E foarte funny sa auzi cum pronunta pe la teleshopping di-bui-di (DVD) sau cand ceri la restaurant o coca-cora.



Alt punct de pe lista este alimentatia. Daaaaa, alimentatia care este o mare dilema pentru cineva cresct in spiritul "vaca si cu porcul/ ele reprezinta totul". Popor insular fiind, japonezii mananca peste. si caracatita. si sepie. si creveti. si alge. si icre. si cred ca mananca si nisipul de pe fundul marii, dar n-am gasit eu un restaurant cu asa ceva inca. Moldoveanului din mine (si din majoritatea voastra) ii cam vine sa strambe din nas cand i se pune pe masa o farfurie cu sepie si caracatita si icre crude. Si sa nu aud bull-shituri de genul "mancare exotica", "trebuie sa fie bun", "ce interesant suna", "n-are cum sa nu fie bun", "nu te cred ca nu ti-a placut" ca nu stiti care e treaba. 90% din felurile de mancare de mai sus ar fi comestibile daca ar fi prajite sau trecute macar pe gratar. Slabe sanse, pentru ca japonezii au descoperit prelucrarea termica a alimentelor abia prin secolul al 16-lea, la sosirea portughezilor. Asa ca daca va placea cand erati mici sa mancati carne tocata cruda, veniti aici, papilele gustative va vor fi satisfacute. Desigur, sunt de acord ca pentru multi care au trait in Ro pe langa un lac/rau/ fluviu/delta le va fi foarte usor sa se adapteze la meniul pescaresc, si le respect preferinta; e stomacul vostru, nu al meu.

studiu de caz: chan-pon portughez. dupa cum ii spune numele, e importata reteta de baza de la portughezi, cu adaptarile locale ulterioare. bunatatea din farfurie contine asa: taitei, varza semi-fiarta, morcovi, muguri de bambus, boabe de porumb, caracatita, sepie, creveti, alge, burta de rechin (chestia aia alb cu roz), mazare (pastai, nu boabe, semi-fierte si astea) si cateva bucati (insuficiente) de carne de porc.
daca va roade curiozitatea, da, am mancat-o si cu siguranta o voi mai manca pana ce ma intorc in tara.