Sa fiu cinstit pana la capat si sa nu arat doar partea plina a paharului japonez, astia 30 de mii de kilometri includ si sutele de insulite imprastiate prin jurul celor 4 mari insule. Si mai e si problema falezei inalte, reprezentata de regula de abrupturi muntoase ce se pravalesc in mare. In felul asta se pierde la capitolul "locuri pentru plaja" dar se castiga serios la cel de "privelisti senzationale". Sincer sa va spun, nu e mare pierdere pentru bastinasi faptul ca nu au unde sa isi intinda prosopul si sa absoarba ultravioletele pentru ca ei nu se omoara dupa asa ceva. Da, isi fac vacantele in Hawaii, da, pleaca saptamani intregi pe Coasta de Azur, da, maresc veniturile operatorilor de hoteluri din Florida, insa japonezii nu sunt deloc tipul de popor indragostit de cremul pielii oferit de soare.
asa ce imi plac mie digresiunile astea, n-aveti idee...deci cum sta treaba cu japonezii si cu bronzul. Lasati la intrare prejudecatile si cititi. Oricat v-ati lauda in Ro cu bronzul prins la Purcica, Saturn/Jupiter sau Paralia Katerini, aici nu aveti nici o sansa sa impresionati pe nimeni. De ce ? pai e simplu. Pielea alba, nebronzata e semn de noblete. sic! cu cat e mai alba pielea, cu atat se presupune ca ai stat mai mult indoors si ca ai avut pe cineva care ti-a facut treaba pe afara, fara ca tu sa te expui soarelui. asta presupune ca ai un grad social ridicat ce iti permite sa ai slujbasi in subordine care sa-ti faca toate comosioanele (pana acum ceva vreme, era logic, ca doar nu te duceai tu conte/baron/boier sa prasesti pe camp...). Si sa vedeti cu ce bucurie poarta babele (ma scuzati doamnelor) manusi lungi si largi pe maini, pana deasupra cotului, in colaborare cu o palarie maaaaaare cat sa fie pe post de acvariu la un peste (preferabil piranha) si pe deasupra si umbrela contra razelor soarelui. Generatia mai foarte tanara (ganditi-va la cei pana in 20 de ani) nu respecta intocmai canoanele, ei urmarind in mod deosebit pe americani...ce fac americanii, hop si ei (o analiza a relatiilor actuale intre jp si sua, cam peste 3 saptamani)
Sunt insa organizate statiuni cu caracter de plaja si in Japonia, totul foarte curat si bine pus la punct. Nu se gasesc in apropierea imediata a oraselor (de regula din cauza porturilor), ci undeva mai la margine, catre zonele "rurale". Tot asa am avut si eu ocazia sa vizitez doua plaje. Da, am spus corect "sa vizitez" pentru ca nu m-am dus deloc cu gandul sa fac plaja sau sa ma balacaresc, mai ales prin prisma faptului ca am plecat tarziu de acasa.
Prima oprire este Sumie, la o jumatate de ora de mers de Nobeoka, pe dreapta. Zona frumoasa, lume putina (fusesera mai inainte, dar plecasera...se vedeau urmele de pasi pe nisip). Malul abrupt, dadea direct intr-un munte foarte inalt si bogat impadurit cu felurite conifere. La tarm erau diverse formatiuni stancoase a caror origine nu am reusit sa o dibuiesc. Pareau a fi totusi roci sedimentare din cauza caracterului stratificat pe care il aveau. Promit sa ma documentez mai mult daca mai ajung prin zona. Plaja era relativ lata (30-35 de metri) si cu nisip curat si fin. Fin dar totusi deosebit de cel de la Mamaia sau Eforie N, mai apropiat de cel grecesc, ceva mai zgrumturos; totusi nu punea probleme la mersul descult si nici nu trebuia sa am grija chistoacelor/peturilor/dozelor de bere/cojilor de seminte de pe la noi. Langa plaja, terenuri de tenis cu iarba si zgura, zone special amenajate pentru gratare si locuri de joaca pentru copii. Tot ce era nevoie ca sa nu ai griji cand vii acolo.
rog ignorati aspectul de tractorist pe care mi-l dau blugii suflecati...veneam de pe plaja si era pericol sa ajunga apa la ei...
Dupa scurta oprire la Sumie, a venit si randul Statiunii Kitaura, la 10-15 de minute distanta de prima. Oarecum mai bine amenajata, cu zone de agrement si loc pentru cumparaturi, precum si un restaurant pe faleza, Kitaura a impresionat prin zona verde impodobita de palmieri si alti arbori exotici, foarte bine intretinuti. Plaja la fel de lata, insa mult mai lunga, se observa si portul turistic in departare (era prea departe ca sa merg pana acolo si nici nu se mai faceau croaziere). Din cauza zonei impadurite din apropiere si a vietuitoarelor ce locuiesc acolo, zona era abundenta in acvile (vreo 10 am vazut numai eu...semn ca era de mancare sa le intretina pe toate), foarte mari, cu anvergura aripilor ce depasea un metru; dar si foarte sperioase, pentru ca de fiecare data cand ma apropiam de ele, isi luau zborul (nu stiu daca spre norocul lor, sau, mai degraba, al meu). Se vedeau totusi urme ale taifunului ce trecuse pe acolo, plaja fiind in unele locuri plina de crengi rupte si iarba uscata, adusa de torentii montani. In rest liniste, lumea se plimba (erau mai multi decat in Sumie) pe faleza cu copiii, iar eu, obicei romanesc, am luat cateva scoici de acolo pentru colectia proprie. Am prins si apusul din spatele muntilor, foarte placut ochiului prin efectul vizual ce il facea rasfrangerea razelor soarelui pe cerul intunecat la baza muntelui si luminos deasupra piscului.
De mentionat, ca element comun pentru ambele plaje, calitatea apei. La capitolul aspect, nimic de reprosat. Transparenta, se vedea fundul marii pana la aproximativ 150cm fara nici o problema. Cu siguranta daca ar fi batut razele soarelui in ea ar fi dobandit si acel aspect albastru-verzui de care se bucura statiunile renumite. Insa era oarecum ciudata. Nu iti oferea acel feeling linistitor al marii negre/egee de apa pe care, can o iei in mana, iti da senzatia de rotund, ca de perla, care iti ramane pe degete. Aici era mai degraba apa de izvor, de tip diamant, care parea sa iti patrunda in piele pentru ca apoi sa curga si sa nu ramai cu nimic in urma. Incerc sa ii gasesc circumstante atenuante dar nu imi vine in minte decat posibila influenta a taifunului precum si faptul ca era spre seara. Poate voi avea ocazia sa ma conving de contrariu.
Enjoy the photos !
No comments:
Post a Comment