Care e treaba cu statusul meu

Dupa cum se remarca si in academia catavencu (de gashka)(numarul 3 din mai 2007), statusurile de pe mess au devenit care mai de care mai atragatoare, mai expresive, mai deochiate, doar ca sa atraga si mai mult atentia si, cine stie, poate ii dai un buzz respectivului care si-a tras un status meserias. Au trecut zilele cand singurul mesaj lasat in dreptul id-ului era ceva apropiat de "nu sunt in casa", "mama la calculator, nu deranjati", "dorm", "ocupat/busy" etc etc. N-am fost niciodata adeptul unui status mai mult decat este necesar sa spun daca sunt sau nu la calculator, sau daca vreau sa fiu lasat in pace; cu rarele exceptii cand imi place ceva foarte mult si vreau sa il fac (lucrul) cunoscut si altora.
Sunt cateva zile (cam de pe la 2 august) de cand pastrez aproape in permanenta un anumit status pe yahoo messenger. Si nu intra defel in categoria "busy/dnd". E diferit. Pe unii i-a socat, pe altii i-a intrigat, acesta nefiind efectul scontat. Il stiti si voi, multi m-au apelat imediat ce l-am pus. Si anume Futari no monogatari wa. Patru cuvinte care au starnit apele. Mintea romanului le-a atribuit imediat unei idei obscene. Nici nu e greu; si eu am avut mari ezitari inainte de a le folosi pentru ca anticipam intr-un fel ce avea sa iasa. Intereseaza pe cineva care e istoria lor?
Spuneti sincer...nu ati avut niciodata o zi in care va rasuna mereu in cap o melodie auzita dimineata la radio? E suficient sa o auzi in timp ce te speli pe dinti, ca iti ramane in minte pana seara cand adormi. Si in timpul zilei iti dai seama ca fredonezi refrenul in timp ce te duci catre locul de munca sau stai la coada la magazin, si chiar iti mijeste un zambet cand il auzi din intamplare in maxi-taxi. Desigur, dupa ceva timp uiti cantecul, uiti melodia, uiti si de artist, ca doar viata-i trecatoare, si vin peste tine alte cantece, alte melodii, alti cantareti. Dar fiecare are un moment al lui, cand la clipa aceea este "the one and only".
In o asemenea situatie se afla subsemnatul acum. Futari no monogatari wa este o strofa dintr-o melodie cantata de Ayumi Hamasaki , si anume Depend on you. Single-ul, aparut in 1998, este remixat de Svenson & Gielen (nu ca numele astea ar spune ceva pentru 99% din populatia romaniei...) si se gaseste pe albumul Ayu Trance 2. Si, ca sa ajungem la concluzie, "futari no monogatari wa" inseamna... . Ad literam, futari - doua persoane, no-particula de posesie , monogatari - poveste si wa - topic marker (e complicat de explicat in romana topic markerul asta pentru ca noi nu avem asa ceva, si nici in engleza/fr/spa nu stiu sa existe...daca ma insel, corectati-ma). Si nu, nu sunt multe cuvinte in comparatie cu romana. S-ar putea traduce si "povestea noastra" dar, mai precis, ar fi ceva asemanator lui "o poveste de-a noastra" [subiectul "poveste"nu este articulat cu "ga"(subject marker)].
Pentru cei interesati, am facut un cut din melodie si am pus aici portiunea cu versul incriminat. Auditie placuta!

PS- daca tot am amintit de ea, voi incerca sa scriu si un mega-post despre Ayumi Hamasaki [reprezentanta de marca a curentului muzical J-Pop (Japanese Pop)] si "povestea noastra" (a mea cu ea :P).

Cum e vremea pe aici

Daca mai citeste cineva pe aici dupa mica introducere, e bine, sa ma anunte si pe mine. Desigur ca nu am terminat cu generalitatile despre Jp dar fac o pauza pentru moment, nu are rost sa merg numai pe o tema.
Copii, lectia pentru astazi este clima japoniei. Impreuna vom aflat mai multe despre temperaturi, miscari orizontale sau ascendente/descendente ale aerului etc etc. Ulterior, prin prisma propriilor simturi, voi descrie studiul de caz al zilei: Taifunul.


Japonia se afla in emisfera estica, la o latitudine de 36°N (nu ma intrebati cat m-am chinuit pana ce am gasit cerculetul de la grade). Prin comparatie, tara mea de glorii, tara mea de dor (ghici cine a zis-o), Romania se afla la 45 de grade lat N. Ce rezulta din simpla comparatie? ca Jp e mai aproape de ecuator si implicit de tropice. Asa ca pe aici climatul este...special. De ce ? Pai insulele se intind mult pe axa verticala, asa ca se intalnesc mai multe tipuri de clima. Hokkaido (cea mai la nord) e mai friguroasa, in Honshu e ceva mai caldut (ceva in genul Ro) iar in Shikoku si Honshu e a dracului de cald. Per total clima este temperata, cu temperaturi mai mici decat in romania, rar intalnindu-se canicula (peste 35 de grade celsius). Va dati seama ca totul ar fi nemaipomenit, dar exista un bai. Si anume umiditatea. Nu scapi de asta nicaieri, te urmareste mai ceva ca o umbra sau ca imaginea lui Kim Jong Il in Coreea de Nord. Daca stati la bloc si aveti o baie mai mica, inchipuiti-va atmosfera de acolo dupa ce ai faut un dus cald si vei avea o imagine aproape realistica a ce e aici. Sau, o comparatie si mai buna - cam cum te simti intr-un tramvai/autobuz plin ochi, vara pe la ora 12. Misto, nu ? Incercati sa traiti cu chestia asta o viata intreaga, si deja parca incepe sa nu te mai mire rata sinuciderilor din japonia (vreo 20 la suta de mii)(ps- pe locul doi la sinucideri sunt sud-coreenii...coincidenta, sau nu?). In iasi, umiditatea pe timp de vara e undeva in jurul a 20%, aici, in aceeasi perioada a anului, distractia incepe abia pe la 70%. Trageti voi concluziile.

Adunand toate cele mai de sus rezulta unele lucruri foarte interesante, in primul rand la vestimentatie. Si anume, hainele de bumbac 100% sunt la foarte mare cautare, sinteticele sunt folosite doar in cazuri extreme si kimono-ul din matase racoroasa nu a fost un moft la vremea lui . Ar fi interesant sa vedem cum s-ar descurca fetele din Ro aici, imbracate zi de zi cu blugi super-stramti si cu cizme, asa cum obisnuiesc ele prin tara, la care nu pot renunta nici daca le pici cu ceara.


O alta consecinta este consumul ridicat de apa rece/calda. Si nu pentru ca si-ar spala masinile in fata blocului, ci pentru ca se spala pe ei insisi. Treaba asta ar trebui facuta cunoscuta si prin Ro unde obiceiul este sa salvam natura prin consumul redus de apa la dus, nu cumva sa se goleasca acviferul de la Timisesti. Programul de imbaiere al unui japonez obisnuit este ceva de genul: dimineata la trezie - dus, pe la pranz - dus, cand ajunge acasa de la munca-dus, cand iese sa manance la restaurant(aici nu gateste nevasta decat in situatii raaaaaare de tot)- un dus inainte, cand se culca-un dus. Sa facem un mic calcul (n-am fost niciodata bun la matematica, asa ca nu imi scoateti ochii la inadvertente). Japonezii sunt cam 130 de milioane, din care scadem copiii si batranii-batrani, si raman vreo 70.000.000 de adulti (18-65 de ani). 70 de milioane ori 4 dusuri pe zi (poate la pranz nu reuseste sa faca baie) sunt 280 de milioane de dusuri pe zi. Sa zicem ca la un dus se foloseste o cantitate medie de 40 de litri (astia se spala a dracului de rapid). 40x280.000.000=11.200.000.000 litri de apa; totul impartit la 1.000 rezulta 11.200.000 de metri cubi de apa folositi zilnic numai pentru dus, numai de populatia activa. Nu cred ca RAJACul furnizeaza atata apa la consumatorii casnici nici in 3 ani.... Asa ca, dupa cum spunea diriginta din 5-8, madam dragomirescu, "apa si sapun dragii mei", macar la consumul de apa sa ii ajungem din urma.


Cu binevointa ochilor dumitale, cetitorule, am ajuns si la studiul de caz al articolului, taifunul. Dupa cunostintele proprii, taifunul se formeaza cand aerul cald si umed din mare se ridica si intalneste aerul rece din atmosfera, alaturi de curenti circulari dati de miscarea Coriolis care impinge masa de aer catre centrul de presiune scazuta etc etc nu prea mai stiu (sa-mi fie rusine, doar vroiam sa dau la geografie..). De regula se formeaza in anumite perioade ale anului, la locul de fata perioada fiind iulie- septembrie. Pana acum am avut bafta sa prin trei taifunuri (azi, 7 august 2007).

Primul in septembrie 2005 , Nabi pe numele lui, a fost de categoria 5 (pe o scara de la 1 la 5) dar tarmul l-a lovit cu o intensitate de 3. wikipedia spune asa "The heaviest damage was in Miyazaki prefecture on the island of Kyūshū". In Miyazaki stau eu, asa ca l-am prins din plin pe asta. A plouat cam 3 zile (una inainte, una in timpul, si una dupa), si s-a adunat suficienta apa cat sa inunde jumatate din Nobeoka. Electricitatea a fost oprita aprox 24 de ore in unele zone ale orasului, apa curenta de asemeni ( nu radeti, ca s-au dus sa faca dus pe la vecinii care aveau apa...). In timpul taifunului, tipenie de om pe strada, cu exceptia echipelor pentru situatii de urgenta, care i-a avertizat sa stea in casa, sa nu-si pna viata in peircol. Desigur, sfatul le este ascultat si nu se aventureaza nimeni pe afara decat dupa ce i-a intrat fluviul in casa. Dupa ce taifunul s-a terminat, a continuat operatiunea "japonezi, devalizati supermaketurile", inceputa cu o zi inainte de taifun. In aceasta perioada, familia se urca in masina cu cea mai mare portbagaj (de regula sunt 2 masini in familie) si se duce la mega-market, de unde reface stocul de lichide si solide. Inaintea taifunului cele mai cautate produse sunt apa minerala, berea si taiteii la cutie. Dupa taifun, se cumpara taitei la cutie, bere si apa minerala. Cand nu este taiun, se cumpara doar bere si taitei la cutie. Dupa principiul ca in timpul inundatiilor esti in siguranta cnd esti la bloc, m-am bucurat de aceasta situatie avantajoasa si nu am avut grija fluviului situat la cateva zeci de metri de mine. pentru placerea publicului iubitor de dezastre, poze:










Asta a fost pe 2005. 2007 a inceput insa mai bine, primul taifun venind cam o data cu sosirea mea. Pe numele lui de fata Man-Yi, a atins tarmul pe 13 iulie, ca o furtuna de categoria 2. Per total a fost slabut de tot, ca o ploaie de vara cu vant ceva mai tare. Raul nu s-a umflat, lumea nu a fost prea panicata (chiar ma miram de ce nu dau asaltul la MaxValu-supermarket...oamenii au experienta si cam stiu ce fel furtuna urmeaza). wikipedia spune "Man-yi made brief landfall in Kagoshima Prefecture on Kyūshū" si are dreptate, Kagoshima e la vreo 150 de km de aici, asa ca l-am bifat si pe asta din plin.


Numarul 3 de pe lista, si ultimul, este taifunul Usagi, in japoneza insemnand "Iepure". Desi nu la fel de puternic ca Nabi, a cam bagat groaza in mine. Vant foarte puternic, cladirea treemura la raalele mai puternice. Afara vizibilitatea era undeva pe la 50 de metri, iar in unele momente scadea pana la 10-20 de metri. a plouat mult, raul s-a umflat dar nu a atins cotele lui Nabi. ce zice wikipedia? "Usagi made landfall on August 2 near Nobeoka, Miyazaki". Ghici in ce oras stau eu? Viitura a venit a doua zi si a trecut repede, fara sa mareasca spectaculos nivelul apei. Concetatenii au fost ceva mai agitati decat la Man-yi, in sensul ca au stat foarte potoliti in ziua de inainte, dar dupa ce a trecut furtuna au inceput sa zumzaie in dreapta si in stanga, poate si datorita faptului ca era vineri si mai aveau cateva treburi de rezolvat inainte de weekend.


Din nou, the higher, the better, asa ca poze de la Usagi:






Sfaturi pentru taifun: nu iesiti afara, pregatiti baterii, carti de joc, monopoly sau alte jocuri de omoara montonia, nu va certati cu nimeni din casa cu o zi inainte ca dup'aia trebuie sa petreceti taifunul impreuna :D. A, si nu uitati berea si taiteii la cutie. Pofta buna!
lecturi suplimentare pe marginea subiectului: mereu de incredere, wikipedia

Inceputul -partea a doua-

O alta trasatura caracteristica japonezilor este ura inradacinata de multe generatii impotriva chinezilor si a coreenilor. Dom'le, daca e ceva pe lumea asta care sa nu le placa lor, sunt natiile astea doua. Numai cuvinte de "lauda" au pentru ei. Lenesi, urati, necivilizati, mizeriosi, profitori, duplicitari etc etc. De sute de ani, poate chiar mii, astia 3 isi pun bete in roate reciproc de fiecare data cand pot; e un fel de capra vecinului in versiune cu ochi oblici. N-o sa auzi niciodata un cuvant de bine spus de japonezi la adresa Chi/Cor si nici reciproca. In 2002, la mondialele de fotbal, Japonia a luat bataie de la Turcia care avea ulterior sa joace finala mica impotriva Coreei de Sud. In mod normal nu prea tii cu ala care te-au invins, dar japii i-au sustinut frenetic pe otomani in meciul cu coreenii si ma mir ca nu s-a decretat sarbatoare nationala dupa ce au batut turcii cu 3-2 (frumos meci, mie mi-a placut la nebunie).
Cum canadienilor nu le place sa fie confundati cu americanii, cum italienii se enerveaza cand li se spune ca limba lor seamana cu spaniola, cum turcii si grecii sunt popoare indragostite unul de altul, tot asa si japonezilor li se ridica parul in cap cand se insinueaza vreo asemanare cu alt popor asiatic (mai abitir cu Chi/Cor). Asa ca, daca vreti sa va faceti un dusman pe lume, conversati cu un japonez si ziceti-i ca e coreean si ca limba lui pare a fi chineza. Mult noroc!
pentru mai multe detalii: Relatiile cu prietenii Chinezi Relatiile cu prietenii Coreeni

Si, daca tot am ajuns aici, sa discutam putin si despre relatiile japoniei cu restul lumii. Ce e suficient de stiut e faptul ca ei sunt un popor insular si astfel interactiunea cu altii se face mai dificil, dar se face. Asta desigur, daca nu este interzisa prin lege. Pana in sec 16 singurele schimburi de experienta au fost cu China, Coreea si Mongolia (numai cu prietenii) . Pe la 1550 au ajuns aici portughezii (si apoi spaniolii), carora li s-a permis sa faca negot doar in Nagasaki si le era interzis sa calce in interiorul tarii fara acordul autoritatilor locale (conducatorul local era numit daimyo si era un echivalent al regelui in europa medievala....desigur, exista multe diferente intre cei doi). La vremea aceea Jp si Chi nu intretineau relatii comerciale directe, asa ca portughezii au facut-o pe-a intermediarii si au obtinut profituri imense ce le-au sporit veniturile. Odata cu marinarii europeni au ajuns si preotii crestini, iezuiti, ce au inceput crestinizarea in masa. Regula iezuitilor era una simpla: crestineaza un daimyo si toti supusii lui ii vor urma exemplul. Astfel o buna parte din japonia ajunsese sa fie crestina, desi dogma lui Iisus era in contradictie cu spiritul japonez la capitolul "sa nu ucizi", mai ales cu cel al samurailor. Toate bune si frumoase pana pe la 1590 cand hop! au ajuns si olandezii cu englezii. Astia din urma vroiau si ei felia lor din comert, portughezii nu le-au dat-o si au inceput sa se ciondaneasca. Japonezilor nu le-a placut miscarea, mai ales ca europenii incepusera sa se bage in afacerile interne ale Jp. La 1600 s-a instaurat shogunatul Tokugawa care, satul peste cap de straini si de pretentiile lor, le-a facut bagajele de plecare si a decretat izolarea fata de straini. Treaba asta cu izolarea a durat pana in 1853 cand americanii au venit cu vasele de razboi si au bombardat Tokyo-ul, impunandu-le japonezilor sa deschida tara pentru comert. De voie, de nevoie, au deschis-o, navalind aici englezii, francezii, rusii, nemtii, majoritatea oferind spre vanzare armament pentru sprijinirea diverselor factiuni ce se pregateau de razboiul civil ce avea sa vina peste aprox 10 ani.
din nou ma simt nevoit sa fac o digresiune, pentru o mai buna intelegere a ideilor. Dupa cum spuneam in cap. 1, japonia este tara zeilor, asa ca din cele mai vechi timpuri se considera ca imparatul era elementul de legatura intre muritori si zei, el insusi devenind zeu la incoronare si conducator suprem. Totusi, timp de sute de ani, Jp a fost in razboi civil, pana in 1603, cand imparatul l-a declarat pe Iyeasu Tokugawa drept shogun, mai precis conducator al intregii japonii, cu puteri militare si administrative absolute. Faptul acesta a adus pace si liniste ( insa doar aparente)in Jp doua secole jumatate, administratia shogunatului fiind asupritoare cu clasele inferioare, provcand nemultumiri in randul taranilor si a clasei imediat superioare taranilor, aceea a samurailor. Asa ca pe la 1860 baietii au pus-o de un nou razboi civil, inlaturand shogunatul si redandu-i puterea imparatului. Imparatul a avut din nou putere absoluta pana in 1947 cand japonia a devenit monarhie constitutionala. Situatia e comparabila cu rolul reginei in Marea Britanie, asa ca faceti voi legaturile.
A urmat o perioada de inflorire pentru japonia care, sub obladuirea imparatilor, a ajuns putere regionala si mondiala in mai putin de 100 de ani de la deschiderea fata de occident. Moment fatidic insa in 1945 cand, ca urmare a bombardarii nucleare a Hiroshimei si Nagasakiului, japonia a capitulat in fata aliatilor, se spune, in realitate, in fata americii(vezi nota pentru sustinerea afirmatiei). Din acel moment tara a devenit monarhie constitutionala, deschizand-se complet catre SUA si Europa, dezvoltandu-si infrastructura si industria intr-un mod alert, pastrand totusi vii traditiile nationale.
pentru detalii si dezvoltarea subiectului: Shogun, de James Clavell pentru perioada instaurarii shogunatului ; Gai-Jin , de acelasi James Clavell pentru razvoil civil de la mijlocul secolului 19. wikipedia pentru ocupatia de dupa RM II
nota la nota: cu prima ocazie, voi scrie si despre cartile lui Clavell care m-au ajutat in mod deosebit sa inteleg parte din mentalitatea japoneza in special, si orientala in general (in Tai-Pan)

Inceputul -partea intai-

Pentru ca intotdeauna trebuie sa existe unul, avem si pentru japonia asa ceva. Cum altfel, decat unul romantat, cu zei, zeite si divinitati in fata carora trebuie sa te prosternezi, demne de apreciere si adulatie. Legenda locala spune ca zeii au infipt sabia in ocean si din picaturile ce s-au scurs de pe aceasta s-au format patru mari insule (doar pentru placerea enumerarii: Honshu - cea mai mare -, Kyushu, Hokkaido si Shikoku) si inca cateva mii mai mici care, laolalta, formeaza Tara Soarelui Rasare(sa ii zic prescurtat TSR).

ca o mica digresiune - legenda cu zeii a ramas mult timp vie in constiinta bastinasilor si, nu ma indoiesc ca inca mai este pentru unii un mod de viata si in zilele noastre. Inca de la primele marturii ale istoriei japoniei, locuitorii isi numesc patria ca Tara Zeilor. Un exemplu care le-a intarit aceasta convingere a fost o debarcare nereusita a mongolilor. Acestia din urma, popor razboinic dupa cum ii stim, aveau un pitic pe creier : sa cucereasca Japonia. (treaba asta se intampla pe la inceputul evului mediu). Au tot incercat, ba cu o nava, ba cu doua, ba cu 10, dar nu le-a reusit. Pana la urma, Han-ul lor ce-a zis?: "pai mai baieti, noi ce facem aici? cucerim sau nu cucerim? " Asa ca aduna o flota uriasa, face boarding la soldati cata frunza si iarba, si se indreapta catre TSR. toate bune si frumoase pana la un moment cand vremea se strica si incepe vijelia pe mare. Vant, ploaie, valuri mari si rezultatul este o flota intreaga scufundata. Asa ca japii au multumit divinitatii care i-a ajutat, fiind siguri ca vantul nu a fost ceva intamplator, ci schema zeilor de a-si apara tara. I-au dat si un nume ce are conotatii importante in cultura japoneza, dar care in civilizatia occidentala inseamna cu totul altceva : Kamikaze. Kami- suflet, duh, spirit si kaze-vant. Deci ceva de genul "vantul divin". Ideologia cum ca ei sunt protejati de zei a tinut pana pe la al doilea razboi mondial cand oamenii si-au dat seama ca zeii au dat gres si nu i-au putut proteja, fiind nevoiti sa se predea in fata americanilor (nu a aliatilor).

Revenind...Mai sunt cateva lucruri generale de spus despre Jp, daca mai intereseaza pe cineva si daca draga cetitorule nu te-ai plictisit. Mare parte din urmatoarele informatii sunt binecunoscute, altele stiute de multi sau de putini, iar cateva sunt imposibil de aflat daca nu le traiesti pe propria piele.

E multe de spus. S-o luam aleatoriu si incep cu grafia japoneza. Ea este alcatuita din trei sisteme de scriere: kanji, hiragana si katakana. Kanji sunt caracterele chinezesti (da, alea complicate pe care le mai citim pe produsele made in peoples republic of chine) si au fost importate acum un mileniu si ceva de la tara vecina care acum are vreo 2 miliarde de platitori de taxe. Sunt vreo 60.000 de kanji, din care 10.000 sunt folosite relativ des (restul 50k sunt specializate si folosite doar in anumite domenii). Nici astea 10.000 folosite des nu sunt invatate de toata lumea in scoala, ci numai aprox. 2000 (o mie noua sute treizeci si ceva) care se studiaza in anii de scoala si care reprezinta vocabularul minim al unui japonez. Restul de 8.000 se invata in restul vietii, de prin ziare, de la tv, prieteni etc etc. Hiragana au aparut pe la mijlocul mileniului trecut si sunt caractere fonetice (vocala sau consoala+vocala, niciodata consoana singura). Ex: Ka, Ko, Ku, No, Mo, Ro etc etc. Se folosesc pentru cuvinte care au kanji mai putin cunoscute, pentru particule gramaticale... Katakana este ultimul pe lista si cel mai recent aparut si se oloseste pentru redarea cuvintelor de origine straina. Are aceeasi compozitie ca si hiragana ( tot de genul ka ki ko ku ...) doar ca se scriu altfel. Se folosesc si caracterele latine dar muuuuuuuuuuuuuult mai rar decat mi-as dori eu. Singurele ocazii in care vezi grafie latina (numita Romaji) sunt marcile produselor (Cup noodle, Coca Cola, Toshiba) precum si prescurtarea de la Japan Railways- JR (care stie faza cu "ceferistii japonezi au intrat in greva" are o bere/suc de la mine) si NHK (TVR-ul lor). In rest, bye-bye litere romane.

o alta digresiune...la ei nu exista sunetele v si l. ele sunt inlocuite de b, respectiv r. E foarte funny sa auzi cum pronunta pe la teleshopping di-bui-di (DVD) sau cand ceri la restaurant o coca-cora.



Alt punct de pe lista este alimentatia. Daaaaa, alimentatia care este o mare dilema pentru cineva cresct in spiritul "vaca si cu porcul/ ele reprezinta totul". Popor insular fiind, japonezii mananca peste. si caracatita. si sepie. si creveti. si alge. si icre. si cred ca mananca si nisipul de pe fundul marii, dar n-am gasit eu un restaurant cu asa ceva inca. Moldoveanului din mine (si din majoritatea voastra) ii cam vine sa strambe din nas cand i se pune pe masa o farfurie cu sepie si caracatita si icre crude. Si sa nu aud bull-shituri de genul "mancare exotica", "trebuie sa fie bun", "ce interesant suna", "n-are cum sa nu fie bun", "nu te cred ca nu ti-a placut" ca nu stiti care e treaba. 90% din felurile de mancare de mai sus ar fi comestibile daca ar fi prajite sau trecute macar pe gratar. Slabe sanse, pentru ca japonezii au descoperit prelucrarea termica a alimentelor abia prin secolul al 16-lea, la sosirea portughezilor. Asa ca daca va placea cand erati mici sa mancati carne tocata cruda, veniti aici, papilele gustative va vor fi satisfacute. Desigur, sunt de acord ca pentru multi care au trait in Ro pe langa un lac/rau/ fluviu/delta le va fi foarte usor sa se adapteze la meniul pescaresc, si le respect preferinta; e stomacul vostru, nu al meu.

studiu de caz: chan-pon portughez. dupa cum ii spune numele, e importata reteta de baza de la portughezi, cu adaptarile locale ulterioare. bunatatea din farfurie contine asa: taitei, varza semi-fiarta, morcovi, muguri de bambus, boabe de porumb, caracatita, sepie, creveti, alge, burta de rechin (chestia aia alb cu roz), mazare (pastai, nu boabe, semi-fierte si astea) si cateva bucati (insuficiente) de carne de porc.
daca va roade curiozitatea, da, am mancat-o si cu siguranta o voi mai manca pana ce ma intorc in tara.