Despre traiul de zi cu zi

Plecaciuni pana in pamant pentru lipsa de activitate. Se pare ca au trecut 4-5 saptamani de cand nu mi-am mai incercat degetele pe tastatura si sa mai scriu ceva pe blog. Nu incerc sa ma disculp, dar, generalizand (mare prostie), cheful iti mai trece dupa ce ai luat-o pe un nou drum. Si asta a fost blogul, un nou drum.
Unul care a starnit reactii in locuri si unor persoane la care nu ma asteptam. Cu ocazia asta multumesc cititorilor, atat celor care au preferat doar sa citeasca si sa urmareasca sirul povestirilor, cat si celor care au gasit impulsul necesar de a ma contacta pentru a ma critica, a aduce sugestii, sau, de ce nu, a ma lauda. Tot feedback-ul este binevenit, si, prin urmare, imi este de ajutor.
Asta s-a intamplat si cam acum doua saptamani cand am primit un mail de la un cititor care mi-a atras atentia asupra unor lucruri pe care le omisesem, de regula detalii cu privire la viata de zi cu zi care ar fi trebuit detaliat mai mult. Din obisnuinta traiului, le-am "sarit", si nu pentru ca nu le-as fi gasit interesante, ci doar pentru ca devenisera parte din rutina zilnica.
Cu permisiunea lui tacita, reproduc parte din emailul primit:

Cazarea: se pare ca pt a inchiria un apartament este
nevoie de viza de rezident, guarantor, key money,
deposit etc deci scump si dificil. Tu cum ai rezolvat
problema asta? Cit te costa casa/utilitati?
Mincarea: nu e importanta pt mine dar ceva tot trebuie
sa maninc si eu: la restaurant e scump deci: gatit
acasa, supermarket, cum te descurci, cit te costa?
Viza (turistica): dupa 90 de zile se poate prelungi?
Usor?
Si multe altele: ATMs, internet cafes, laundry samd.

Asadar...Cazarea.
Pentru un vizitator temporar, pe o perioada scurta (pana in o luna de zile), cele mai convenabile sunt ryokanurile, hanurile japoneze. Ieftine, curate, majoritatea cu cel putin mic dejun inclus, reprezinta o solutie viabila. Sunt de regula pozitionate in zone semi-centrale, dar se intalnesc si in buricul targului sau la marginea orasului. Sunt detinute de familii care prefera sa isi mareasca veniturile prin deschiderea unui astfel de stabiliment decat sa faca parcare pe locul respectiv. Daca ai bafta, poti gasi unul istoric (pe traseul fostului Tokaido - autostrada medievala), ce se afla acolo de sute de ani si primesti la cald informatii despre figurile istorice ce au facut o halta acolo. Tocmai faptul ca sunt asa de traditionale atrag un minus din partea mea, si anume acela ca nu vei gasi paturi in camera, ci doar futoane, adica saltele asezate direct pe tatami. Pernele, asa cum suntem noi obisnuiti sa le consideram, sunt prezente, dar pot foarte bine sa si lipseasca.
Despre partea cu inchiriatul nu pot sa spun prea multe. Cand am ajuns, aveam deja cazarea asigurata, asa ca nu mi-a trecut prin cap sa pun prea multe intrebari despre subiect. Ce stiu este ca doar foarte putini japonezi detin in proprietate casa in care locuiesc, majoritatea fiind inchiriate. Sumele variaza, atat functie de oras, cat si de pozitionare, dotare, vechimea cladirii etc. Chiar si asa, nu te astepta la o chirie mai mica de 300-400 de dolari pe luna (in japonia moneda de referinta este dolarul, de aceea toate echivalarile pe care le voi face vor fi in USD) pentru un apartament cu o camera ce dispune de baie si bucatarie proprie (nu e neobisnuit ca baia sa fie pe culoar). Ma mai documentez si daca aflu, dau de stire.
Avand in vedere ca tara e formata din insule, apa potabila este scumpa, cu precadere daca nu exista un rau prin preajma (trebuie sa fii cumplit de ghinionist sa nu gasesti sa locuiesti intr-un oras prin care nu trece nici un rau). Diferit fata de alte tari asiatice unde apa are un gust diferit decat cel cu care ne-am obisnuit, apa de la robinetul japonezilor este compatibila 100% cu cea europeana (mai putin in Thassos, Grecia, unde avea un gust ciudat). Deci nu trebuie sa iti faci griji ca mancarea pe care o vei pregati in casa isi va schimba savoarea daca folosesti apa de la robinet.
Pentru un consum moderat de gaz asa cum este in casa in care am petrecut ultimele luni, factura lunara se ridica la aproape 3000 de yeni (cam 25 de dolari). Consum moderat inseamna pregatirea in fiecare seara a cinei, din cand in cand un ceai, sau apa calda pentru supele instant. Iarna consumul creste daca detii un heater pe baza de gaz, dar la fel de bine poate fi si pe baza de curent electric.
Curentul electric este la o tensiune de 110 volti, iar prizele nu accepta decat model cu doi pini. Adaptoare pentru cele de tipul european/american precum si transformatoare de la 110 la 220 se gasesc la toate denki-shop (magazin de electronice) si costa aprox. 1 dolar, respectiv 15 dolari. Factura curentului este cam dubla fata de cea de gaz, ajungand la 50-60 de dolari pentru o casa cu un aparat de aer conditionat care merge cam 18 ore pe zi, o plasma care incalzeste cred ca mai mult decat orice heater, si cateva becuri. Daca nu ai grija la butoanele de OFF, factura sare usor de 100 de dolari.

Model japonez de plug. Desi seamana cu cel american, nu se potrivesc. Ar trebui explicat si turistilor americani care incearca sa bage in priza aparatele pe care le-au adus de la ei din tara si care au in plus un pin cilindric care, fortat, daca nu se rupe, cel putin se indoaie.





Accesul la internet de banda larga este posbil pe toata suprafata japoniei, la preturi destul de piperate. Furnizorii principali sunt YahooBB (mi se pare ca a fost vandut altei firme acum cateva luni si si-a schimbat denumirea) si NTT DoCoMo (acelasi care ofera si telefonie mobila). Functie de abonamentul ales, se plateste de la 20 dolari in sus, neexistand limita superioara. 20 de dolari poate suna mult, dar face toti banii : in primul rand, conexiunea nu "cade" absolut niciodata (am auzit doar o singura data sa se intrerupa internetul, in timpul taifunului, pentru cateva ore), si daca se intampla asa ceva primesti mii de scuze din partea providerului si luna respectiva este gratuita sau beneficiezi de alte oferte din partea lor. In al doilea rand: pentru a-ti instala un post telefonic fix in japonia, se plateste o taxa de instalare de 70.000 de yeni (500 de dolari). Este o reminiscenta de pe vremea anilor urmatori celui de-al doilea razboi mondial cand, pentru a se asigura fondurile necesare investitiilor in infrastructura de telecomunicatii, s-a instituit taxa. Insa, odata instalat firul de la internet, beneficiezi si de linie telefonica fixa prin ADSL sau fibra, asa ca nu mai ai grija Romtelecomului japonez.
Si am ajuns inca o data la subiectul preferat - mancarea in japonia. De data asta, cea preparata la domiciliu.
Japonia abunda de magazine. Comertul e in floare. Totul se vinde si se cumpara. Si sunt multe de cumparat. Pe bune ca gasesti orice, de la ace de cusut in diverse sortimente, pana la fier de calcat care calca singur. La fel si in cazul produselor alimentare. Insa intotdeauna trebuie sa fie si o parte negativa a lucrurilor si nu lipseste nici in cazul asta. Problema este ca pe ambalaje scrie doar in japoneza, asa ca este dificil sa identifici ce se ascunde dincolo de bucata de plastic. Daca ai noroc si stii sa citesti in hiragana/katakana si mai cunosti si cateva kanji (in cazul asta "cateva" inseamna vreo 200), nu ar trebui sa ai probleme la cumparaturi. Chiar daca te bazezi doar pe hiragana, tot mai ai sanse de reusita, dar nu te poti baza intotdeauna pe noroc. In orasele mari se intalnesc magazine speciale pentru gaijini, cu produse de import, la fel de frumos ambalate, si scumpe. Si chiar si asa, nu bati atata cale doar ca sa mananci spaghete, gem si branza frantuzeasca (in toate magazinele de straini astea trei alimente erau omniprezente). Asa ca o vizita la supermarketul de langa locuinta poate fi productiva daca te limitezi la legumele de baza (cartofi, morcovi, fasole, telina, rosii, castraveti, salata etc), la o caserola cu carne de vita (numai sa nu fie vaca/vitel crescut cu bere, de Miyazaki sau Kobe, au niste preturi de ajungi la faliment sigur daca vrei sa iti faci un gratar cu asa ceva) , porc sau pui (miel n-am vazut) si cateva fructe.
Preturile la vegetabile sunt ridicate, dar cresc si mai mult dupa un taifun. Un mar costa cam 100 de yeni (0,8 dolari), un strugure 8 dolari, 4-5 castraveti ajung la un dolar, 3-4 rosii un dolar jumatate. Singurul fruct ieftin este harbuzul, care este la acelasi pret ca in romania. Daca ai vezica sanatoasa, da-i bataie.
Viza desigur ca se poate prelungi, este sportul preferat al multor vizitatori din Japonia. Te prezinti frumusel la biroul de imigrari (care se gaseste la orice aeroport international sau, in lipsa, in orasul resedinta de judet), completezi formularele (sa fie 3 sau 4, nu le-am numarat), achiti taxa (era 3000 de yeni pentru viza cu o singura intrare), eventual recompletezi formularele pt ca ai aflat ca ai scris ceva gresit, si iti aplica viza pe pasaport, in aceeasi zi. Pare destul de simplu, nu ? Nu este, pentru ca nici macar la biroul de imigrari nu se gaseste aproape niciodata un functionar care sa vorbeasca decent o limba de circulatie internationala (a se citi engleza), asa ca va trebui sa te complaci in vesnicul amestec de engleza [ la cuvintele usoare - formular, pix -borupen in japoneza, ball point pen in engleza- , fill, capital letters, name, adress etc etc (cuvintele astea se gasesc deja pe formular, care e si in engleza)] si de japoneza la cuvintele grele ( pentru ce? de cat timp? motive etc etc). In final se ajunge la un consens si pleci de acolo cu viza pe pasaport.
Cu banii nu e mare problema, in fiecare mall se gasesc automate unde poti atat sa extragi bani, cat si sa depui. ATM-uri nu se gasesc chiar la orice colt de strada, dar daca ai bani in cont si un card Visa, Mastercard sau JCB (99% dintre japonezi au JCB) poti plati la toate magazinele. Cash iti trebuie doar pentru a folosi automatele de tigari sau de suc si pentru a plati taxele pe highway.

Cu laundry iar sunt in ceata, pentru ca nu am avut niciodata problema asta. Am intalnit in cale prin oras, dar nu le-am calcat pragul, asa ca nu stiu nici preturi, nici obiceiul local si nici orele de functionare. Ce pot zice este doar ca sunt destul de rare (eu am vazut doar cateva) si nu pareau a fi foarte pline. Macar atat, nu trebuie sa stai la coada :).
Ca si concluzie, daca tot ce am spus pana acum nu a fost suficient de lamuritor. Japonezul din clasa medie castiga aproximativ 200 de mii de yeni pe luna (1700 de dolari) si reuseste sa intretina cu banii astia atat pe el, cat si nevasta si eventual un copil. Ca burlac, banii astia iti vor fi indeajuns incat sa duci o viata destul de relaxata, ba chiar sa iti permiti luxul sa pleci in vacanta cand vrei. Chef de viata sa ai!
Pana data viitoare, numai bine !